răsărit de soare

Înainte de răsăritul soarelui.

Mă aşez pe marginea abisului.

Mă gândesc de pot sta deasupra aerului.

De pot adormii pe un nor pufos.

Realizez că visez atat de frumos.

Atât de frumos încat e dureros.

Fantastică gândire ce e doar amăgire.

Nu mai suport aceasta şteptare.

Se simte abandonul si uitarea.

Simt renunţul dar si reluarea.

Recucerirea vietii in formatul ei lin.

Tăcerea soarelui ridicat pe deplin.

Reocuparea locului in al meu destin.

Însufleţirea zilei mă face să revin.

Să nu mai visez şi să devin.

Acest muritor.

Răsăritul, abisul si visul,

Se prăpădesc la văzul,

Zilei care nu cruţă,

Adevarata viaţă,ce o am in faţă.

acum 9 luni