Unele lucruri totuși trebuiesc oprite

Ce mai pot spune? nimic.

îți multumesc pentru tot, îți multumesc pentru că mi-ai readus aminte că nu toți merită atenție si efort în ceea ce numim prietenie. 

Nu este vina mea ca nu te cunosc, am încercat ,nu mi-ai lasat niciodata sansa de a te cunoaste. Nu este vina mea ca nu te cunosc, ci a ta.

Toate au un început, si un sfârșit. 

.

.

Sunt momente ca acum, când mă întreb de ce mă consum asa de mult, pentru persoane ce nu merită deloc atenție? 

Sunt prea obosit pentru cacaturile astea , mult prea obosit! 

Cuvinte „ne”rostite

Sunt dese acele momente în care mă întreb de ce nu reușim să folosim cuvintele pentru a comunica / a ne rezolva problemele / a ne exprima / a ne face auziți ?

Ce rost îsi mai are scoala,limba,vocabularul dacă nu reușim să vorbim ?

Sunt o persoană ce îi place să comunice. 

Cum pot înțelege liniștea? Cum pot face asta, când liniștea poate însemna 1000 de moduri de a întelegere ceva . Ce anume înțeleg când liniștea îmi crează 1000 de scenarii, de la simple scenarii , până la adevarate coșmaruri .

Chiar Nu Pot înțelege acele persoane ce preferă să tacă , în speranța că timpul va rezolva problemele, timpul te face să uiți , „toate la timpul lor!”. Si te întreb , dacă nu prezentul este momentul discuțiilor prezente ? crezi tu că viitorul este răspunsul rezolvării problemelor din trecut?          Eu totuși cred că fiecare discuție are loc în prezent , pentru a ne clădi viitorul . Nu tăcerea este răspunsul 

cei ce nu vorbesc, nu vor fi niciodată auziți 

Sunt prea obosit

Sunt asa de trist si de obosit , dezamăgit de tot si toate cele întâmplate. Sunt mult prea dezamăgit de tine, sau mai bine spus de mine , crezând si sperând că esti diferită, mai reală. 

Nu pot să dorm,am un pahar de vin în fața mea, in ideea că el mă va ajuta să-mi găsesc puțin liniștea în această noapte. Am devenit ceea ce disprețuiesc mai mult, un trist alcoolic ce nu-şi găseste pacea. 

Nu înțeleg cum de îți cer asa de mult, cunoscându-te de asa de puțin timp. Cum de m-am lăsat afectat de comportamentul tău , având asa de multe răni în propriul suflet. Poate sufletul a lăsat sa se întâmple asta, poate el a văzut ceva diferit la tine, altceva ce nu mi-ai arătat . Sau poate doar a sperat că ești diferită. Indiferent ce anume a fost, nu este deloc diferit de vechile răni , vechile speranțe , vechile dorințe , vechile idei. Poate a văzut ceea ce si-a dorit el mai mult, ceea ce iubește si încercă să găsească intr-o femeie . Dar de ce tu mă întreb ? când nici eu nu am crezut în tine. Am refuzat să te cunosc la început ,dar făcând-o, am realizat că-mi placi. Poate realizând asta , sufletul meu si-a dorit mai mult, dar mă întreb eu acum, are regrete?

Acum mă simt ca un sobolan, un dăunător ce strică tot, ce nimeni nu-l dorește, alungat si hăituit . M-am pierdut în acest proces pe mine, devenind acest dăunător chiar propriului meu suflet. 

Cunoscându-mă, realizez că totuși nu mă voi ierta si nu te voi ierta pentru toate aceste trăiri . M-ai readus la viață, imaginundu-mi imposibilul. Si cum mereu visez, lupt chiar dacă sunt infime sansele de reusita, de data asta voi ajunge să cedez prea ușor. Poate de aceea nu pot ierta.      

Fuck it !

Sunt asa de sătul să îi ascult pe alții plangandu-se de problemele lor, spunând că mereu zâmbesc si sunt mereu pozitiv, relaxat. Este alegerea pe care o fac eu, să nu-mi exprim durerea … si dacă te întrebi ce durere …. o da, este mult prea multă suferință, îmi vine să urlu (dar va fi doar gălăgie pentru tine), aş vrea să vorbesc (dar nu am cu cine), să înjur, să plâng(dar Nu pot plânge). Ce-ți pasă ție …. „esti mereu pozitiv” , doar crezi tu!

Am şi eu nevoie de tine …..

          Dar unde esti tu acum? 

Cuvinte (ne) rostite

Nu am mai scris de mult,dar si in tot acest timp nu am reusit să fiu mut.

Sunt asa de multe cuvinte ce mi-ar fi plăcut să le auzi, sunt gândiri ce te-ar putea face să zambesti , sau să te sperii.

Mi-ar fi plăcut să mai fie timp pentru noi,doar pentru a te avea lângă mine, îmi placi , mi-ai plăcut de la început si mi-ar fi plăcut să te descopăr mai mult ca până acum . Îmi place când zambesti si mi-ar fi plăcut să te pot face să zambesti mereu când te-aş avea lângă mine. 

îți este greu,îți este frică poate , dar nu ai avea motive , nu vreau să te rănesc , nu vreau să fac decât să reușesc mereu să te văd zâmbind  (stiu ca nu voi avea mereu reusită, dar totuși mereu aş încerca)

Mă întristează distanța , lipsa vocii tale , chipul tau , privirea ce mă intimidează, lipsa saruturilor , că nu te îmbrățișez . 

sau poate totu-i doar o stare

-din care nu prea vreau să am scăpare 

dimineata

Un nud acuma zace-n pat,

si-o vrabie ce bate-n geam,

sa ii deschid,ca sa-mi sopteasca

” te rog frumos sa te trezesti „

Tu dezbracata langa mine

eu te privesc si iti zambesc,

imi murmuri trei cuvinte de iubire

si eu plec

Beau o cafea,

tu goala langa mine ma imbeti,

privesc satisfacut la tine,

la trupul plin doar de iubire,

Te doresc

Micul pisic

Un pisic mic
Cu pasul haotic
Vine grăbit
Să fie iubit

Cu ochii albaştrii
Priveşte spre aştrii
Gândind la iubire
Şi fericire

Mândrul pisic
Priveşte un pic
Se aşează pe tine
Şi te strânge bine

Cu două lăbuţe
Aşa de micuţe
Se ţine de tine
Să-ţi fie mai bine

Frumosul pisic
Cu glasul peltic
Oferă iubire
Şi fericire

vreau sa plec

Abia astept sa plec

Din bar in bar

prin Vama sa ma inec

Vreau sa petrec,

de dimineata pana seara

iar si iar

Nu vreau mancare,

nici cazare

Nu am vreun plan de evadare

Vreau doar un tren ce naş nu are,

caci nu mai pot

Ma vreau in Vama langa mare si un cort

sa-ncepem iar

Aseara am stat la masa cu un poet si amic. Am fost „certat” pentru ca folosesc WordPress-ul ca ciorna, si daca tot folosesc cuvintele pentru a ma juca,sa ma joc corect si bine. O sa incerc, deci SA-NCEP IAR, cat mai corect